Cel mai bizar experiment despre care se crede că a avut loc
vreodată ,este cunoscut ca proiectul Rainbow sau Experimentul Philadelphia. Pe
marginea acestui misterios proiect au curs râuri de cerneală timp de aproape
şapte decenii, fără ca vreun singur cercetător să poate oferi un răspuns
mulţumitor legat de ceea ce se presupune că s-ar fi întâmplat cu distrugătorul
USS Eldridge în 1943. Dacă pentru unii, totul nu este decât o farsă a unor
minţi prea înfierbântate, realitatea unor cazuri, multă vreme secrete (vezi
Proiectul Manhattan sau Proiectul Habbakuk prin care se construia un portavion
de gheaţă), nu a făcut decât să dea apa la moară celor care cred că bizara
teleportare a vasului american, din timpul celui de al doilea Război Mondial,
este şi acum o realitate bine ascunsă de autorităţile de la Washington.
Totuşi povestea a început să capete contur abia prin anii
‘50, când Carl Allen, un fost capitan de nave de război, i-a transmis mai multe
scrisori doctorului Morris K. Jessup, în care îi descria cu lux de amănunte un
anume experiment intitulat: Philadelphia .
Lăsând deoparte pentru moment relatările celor doi, există o serie de date
concrete cu privire la un proiect de asemenea anvergură încă din perioada
interbelică.
Ideea şi începutul unui experiment bizar
Proiectul se spune că ar fi fost o continuare a studiilor
începute în anii 1930 la Universitatea din Chicago şi apoi mutate la Institutul de Studii Avansate de la
Princeton (1936), sub conducerea lui Nikola Tesla ,căruia i s-ar fi oferit
orice pentru a testa rezultatele. Tesla a cerut o navă de război şi i s-a dat
una fără echipaj (1940). A făcut-o să dispară şi să reapară folosind două
bobine foarte puternice (75 kVA). A fost programat un nou test dar, conştient
de pericolul prezenţei umane la bord în timp ce bobinele funcţionau, Tesla a
cerut timp suplimentar. I s-a refuzat şi atunci a sabotat testul, iar apoi a
demisionat şi a părăsit proiectul (1942).
Există o serie de poveşti care afirmă că înainte
să plece Tesla ar fi aprobat o încercare şi cu nişte animale domestice la bord.
Efectele ar fi fost dezastruoase şi de aceea Tesla nu ar fi vrut să încerce cu
oameni, însă presiunea era deja mult prea mare din cauza luptelor din Atlantic
şi din Pacific.
În 1943, conducerea proiectului a fost încredinţată
doctorului von Neumann, aflat în fruntea unei echipe formate din doctorii
Gustoff, Clarkson, David Hilbert şi Henry Levinson. Obiectivul era continuarea
investigaţiilor în problema invizibilităţii fiinţelor omeneşti, după cea a
navelor.
Se pare că în data de 28 octombrie 1943, în portul oraşului
Philadelphia, oficialii armatei americane puseseră la dispoziţia cercetătorilor
distrugătorul USS Eldridge pentru a testa efectele invizibilităţii asupra
navelor de luptă. Ceea ce a urmat, se va dovedi un scenariu demn de filmele de
groază.
Începutul poveştii
Lucrurile vor reveni în actualitate abia prin 1955, când
începe să se contureze povestea pe care azi o vedem drept cel mai mistersios experiment
cunoscut vreodată. La 12 ianuarie 1955, Morris K. Jessup, profesor de
matematică şi fizică, astronom amator şi autor al cărţii intitulate „Cazuistica
OZN-urilor” primea o scrisoare misterioasă de la un anume Carlos Allende, în
care erau redate, în detaliu, amănunte legate de dispariţia ditrugatorului USS
Eldridge, precum şi simptomele ciudate ale puţinilor supravietutori ai
echipajului. Jessup avea să fie şocat de cele aflate. Din scrisoare reieşea că
marinarii de pe nava americană
fuseseră lăsaţi la vatră din motive neelucidate, acolo unde efectele secundare
ale teleportării deveneau din ce în ce mai evidente. Allende descria cazul unui
supravieţuitor al experimentului care, aflându-se la masă împreună cu familia,
s-a ridicat brusc, şi-a luat pălăria şi a ieşit prin perete fără ca cineva să
îi mai dea de urmă vreodată. Un alt caz menţionat în scrisoare era cel al unui
alt membru al echipajului care, în timpul unui conflict iscat într-un local
public, dispărea fără urmă în timp ce lovea mai mulţi oponenţi. Allende ataşase
scrisorii, mai multe articole ambigue legate de presupusul experiment, articole
ce apăruseră în presă vremii, fără a da însă prea multe date concludente.
Reticent în faţa unor asemenea informaţii, Jessup îi va
scrie misteriosului sau corespondent, folosind adresă de pe plic, cerând mai
multe detalii legate de respectivul experiment şi de persoanele implicate în
acesta. Răspunsul nu va veni decât câteva luni mai târziu, de data această
semnat cu numele Carl Allen, în care ciudatul martor declară că nu poate oferi
datele cerute dar că este gata să se supună unei şedinţe de hipnoză. Convins că
este victimă unei farse de prost gust, Jessup va întrerupe corespondenţa.
După trei ani Jessup era chemat la sediul Biroului de
Investigaţii al Marinei Militare din Washington (Office Naval Research – ONR)
pentru a da declaraţii legate de cartea pe care o publicase cu ani în urma.
Intrigat, Jessup se prezinta la sediul ONR acolo unde, spre marea sa surpriză,
i se cere să dea explicaţii în legatură cu notele scrise de mâna pe un exemplar
din „Cazuistica OZN-urilor”, exemplar care sosise la ONR de la aceeaşi adresa
ca şi scrisorile pe care Morris K. Jessup le primise în urma cu doi ani.
Notele păreau scrise de trei personaje (Domnul A, Domnul B
şi Jemi), cu stilouri de culoare diferită şi cu semne de punctuaţie înşirate
fără nicio logică aparentă. Jessup recunoaşte scrisul Domnului A că fiind cel
al lui Carlos Allende/ Carl Allen, şi rămâne surprins de cunoştinţele avansate
ale acestuia, precum şi ale celorlalte două personaje, în domeniul aviaţiei, al
principiilor de funcţionare ale OZN-urilor precum şi de relatările halucinante
legate de Experimentul Philadelphia şi diferite rase de extratereştri aflate pe
Terra.
Deşi este convins că totul nu este decât o continuare a
farsei din 1957, Jessup este surprins de interesul arătat de oficialii ONR
pentru scrisorile primite de la Allende dar şi de, paradoxal, informaţia
conform căreia adresa de la care fuseseră expediate acestea nu este decât
adresă unei ferme părăsite şi de insistenţă cu care oficialii încercau să îl
determine să creadă că autorul scrisorilor este un psihopat.
Matematicianul nu a
reuşit să mai găsească un răspuns la informaţiile mai mult decât bizare cu care
era, practic, bombardat. La 20 aprilie 1959, el era găsit mort, în propriul
garaj, asfixiat cu gaze de eşapament. Dacă totul părea o sinucidere datorată
unei depresii, bine cunoscută, de altfel, de membrii familiei, nu puţini au
fost aceia care au crezut că moartea să nu era una întâmplătoare ci se datora,
mai degrabă, datelor pe care le obţinuse în legătură cu Experimentul
Philadelphia.
Povestea pe care Carlos Allende/ Carl Allen o afirma era se
pare mărturia unui martor incomod pe care Jessup a susţinut-o ulterior realizând chiar şi câteva
documentare de televiziune despre Experiment, dar a fost ironizat ţi contrazis
de US Navy.
Povestea lui Carl Allen
În octombrie 1943, Carl Allen era secund pe crucişătorul SS
Andrew Furuseth, care, alături de USS Eldridge, făcea parte din convoiul de
nave de război USG-23. Conform spuselor lui Allen şi ale altor marinari
chestionaţi ulterior de către Jessup, în iunie 1943, armata americană instalase
pe USS Eldridge mai multe utilaje şi tehnologii militare experimentale,
majoritatea echipamente electronice.
Printre acestea, două
generatoare ce distribuiau energia prin intermediul a patru puternici magneţi
montaţi pe punte, tuburi de amplificare a puterii şi circuite modulatorii.
Potrivit martorilor, tot acest arsenal ar fi avut menirea de a genera câmpuri
electromagnetice masive, capabile să oculteze întregul crucişător în faţa
undelor radio şi luminoase, făcându-l astfel invizibil pentru navele inamice. O
parte dintre marinarii prezenţi pe diverse nave din convoiul USG-23 i-au
mărturisit lui Jessup că, la 28 octombrie 1943, pe USS Eldridge s-au efectuat
teste ale echipamentelor dedicate Experimentului şi că în aceeaşi zi, în jurul
orei 17.00, crucişătorul a pornit generatoarele de câmpuri electromagnetice.
Se pare că tehnologia de invizibilitate a funcţionat,
deoarece, conform declaraţiilor, nava a fost învăluită într-o ceaţă verzuie şi
apoi s-a făcut nevăzută. După 10 minute, celelalte crucişătoare din convoi au
observat că USS Eldridge nu dispăruse numai de pe radare şi din câmpul vizual,
ci dispăruse fizic, cu totul, din locul în care staţionase. Carl Allen, care
fusese detaşat din convoiul USG-23 cu SS Andrew Furuseth în portul
Philadelphia, afirma că, pe 28 octombrie la oră 17.15, peste port s-a lăsat
subit o ceaţă verzuie şi, că din neant, a apărut USS Eldridge.
Crucişătorul ar fi
staţionat în Philadelphia până a două zi
dimineaţă, când ar fi pornit în direcţia Norfolk .
Pe parcursul nopţii, mai mulţi militari şi echipe medicale ar fi urcat la
bordul navei. Allen crede că, în acea noapte, o mare parte a echipajului USS
Eldridge a fost înlocuită. Cercetările lui Jessup conduc la concluzia că, pe
parcursul Experimentului, o parte dintre marinarii din echipajul iniţial ar fi
sfârşit în ospicii, în timp ce alţii pur şi simplu ar fi dispărut. Cei care au
putut fi chestionaţi au mărturisit că suferă de amnezie şi că nu-şi aduc aminte
să fi fost vreodată cu USS Eldridge în Philadelphia ,
acesta fiind şi punctul de vedere al US Navy.
Argumente de ambele părţi
Pentagonul a negat în repetate rânduri orice implicare în
presupusul proiect de teleportare/invizibilitate al navei USS Eldrige din 1943.
Cu toate acestea, chiar dacă argumentele aduse de oficialii armatei americane
par pertinente la o prima vedere, pentru adepţii teoriei conspiraţioniste, şi
nu numai pentru ei, Experimentul Philadelphia nu este altceva decât unul dintre
sutele de cazuri reale, ascunse cu grijă de privirile curioase ale opiniei
publice.
Totuşi ziarele timpului fac referire la un experiment şi
negau implicarea vreunei nave americane. Se făcea atunci referire la o metodă
prin care să se facă posibil ca minele marine să dispară.
Moartea lui Jessup a fost una din surse care au alimentat
iniţial toate suspiciunile, ulterior lucrurile au devenit mai extinse. Nu a
fost trecută cu vederea nici moartea bizară a lui Nikola Tesla, cel care se
retrăsese oficial din proiect înainte de presupusul Experiment Philadelphia,
susţinând că descoperirile sale vor fi folosite în detrimentul umanităţii şi nu
în folosul acesteia, aşa cum intenţionase. După acest episod, Tesla este scos
din sfera oamenilor de ştiinţă, fiind catalogat drept un savant nebun. La numai
două luni după evenimentul în discuţie, Tesla este găsit mort în camera
hotelului în care locuia, în timp ce toată arhivă, cuprinzând studii, note şi
schiţe ale experimentelor sale, a fost sustrasă de către FBI şi catalogată,
până în prezent, drept una secretă. Nu mai puţin important în această ecuaţie
este şi misteriosul proiect iniţiat de Tesla, despre care savantul susţinuse, în repetate rânduri, că va oferi
lumii o armă care să pună capăt tuturor războaielor.
La fel de ciudată
pare şi declaraţia lui Albert Einstein, savantul care într-un interviu acordat
unei publicaţii americane susţinea: „Daca aş fi ştiut la ce va duce
descoperirea mea, m-aş fi făcut ceasornicar”. De altfel, se pare că genialul
fizician şi-ar fi distrus, cu bună ştiinţă, o parte dintre documente, declarând
celor apropiaţi că omenirea nu este încă pregătită să facă faţă descoperirilor
sale.
Pe de alta parte, se stie faptul ca aparatele care au
realizat “experimentul Philadelphia” au fost construite dupa inventiile lui
Nikola Testa. Tesla a brevetat un aparat “rezonator”
care era capabil sa urce tensiunea unui camp electromagnetic pana la milioane
de volti si la frecvente incredibile. Observatii facute de martori credibili
(ofiteri de rang superior, ingineri din camera motoarelor de pe nava etc.)
arata existenta unei constructii ciudate la bordul vasului, care semana cu
aparatul construit de acest savant. Din descriere reiese faptul ca o bobina
uriasa sub forma ovoidala se afla intr-o constructie asemanatoare cu o
piramida. Un mecanism rotitor producea un camp magnetic stabil. Aceste doua
campuri magnetice generau, dupa cum sustin multi savanti care au preluat ideea,
o distorsiune de camp
suficienta pentru a
produce un salt in timp. Aceasta idee este confirmata chiar de calculele lui
Einstein despre “marea unificare a fortelor”.
Legat de personalitatile mentionate, ca si o remarca personala,Einstein este din ce in ce mai contestat in ultima vreme.
Reluarea experimentului
Cercetari facute in
laboratoarele americane de la Polul Sud au relatat despre experiente care
demonstrau efectele acestei forte si eventuala folosire. Cu toate ca datele
sunt foarte putine si insuficiente, se pare ca s-a efectuat un al doilea
experiment, copie a “Experimentului Philadelphia”, dar acum s-a folosit un
submarin atomic. Dupa experiment, submarinul a disparut fara urma, nu s-a mai
intors niciodata, nu s-a mai semnalat niciodata aparitia lui. Se pare ca daca
s-ar fi scufundat, macar urmele de radiatii ar fi aratat prezenta lui, insa nu
exista nici un indiciu in aceasta privinta.
Cercetarile avansate au culminat cu
construirea actualului avion invizibil Stealth. Simultan, s-a realizat însa un
studiu asupra fiintei umane care a condus la rezultate mult mai uimitoare.
Pentru a întelege cum pot supravietui fiintele umane în alte dimensiuni decât
cele ale planului fizic, savantii au supus numerosi oameni unor experimente
prin care acestora le-au fost bombardate mintile cu unde radio si programe
virtuale prin intermediul computerului.
În rezumat, oricât de multe ar fi dovezile care să demonteze
o teorie a conspiraţiei, acestea nu vor fi niciodată suficiente pentru a-i
schimba opinia unui adept al acestei teorii. În mintea unui individ
pro-conspiraţie, orice dovadă împotriva conspiraţiei este translatată într-o
dovadă pro.
Marina SUA a dat un răspuns la acuzaţiile privind ascunderea
adevărului despre experimentul Philadelphia .
Iată-l, în esenţă:
"Se presupune că în toamna anului 1943 un distrugător
al Forţelor Navale ale SUA a fost făcut invizibil şi teleportat din
Philadelphia, Pennsylvania în Norfolk, Virginia în cursul unui experiment
cunoscut sub numele de Experimentul Philadelphia. Deşi au fost cercetate în mod
repetat arhivele existente, nu au fost găsite documente care să indice în vreun
fel existenţa unui asemenea experiment ori interesul Forţelor Navale ale SUA
pentru un astfel de subiect".
Interesant, sunt totuşi câteva semne de întrebare legate de
experimentul Philadelphia .
Doi ori trei veterani de pe Eldridge şi USS Engstrom (care a fost la un moment
dat acostată lângă Eldridge în 1943) au afirmat că ei sunt acea persoană pe
care Allende a văzut-o dispărând dintr-un bar ori au susţinut că au călătorit
printre mai multe dimensiuni. Trebuie menţionat totuşi că aceste mărturii au
apărut la multă vreme după ce experimentul Philadelphia a fost menţionat şi era deja
intrat de mult timp în cultura populară; unii dintre "veterani" nu
erau veterani deloc.
O altă întrebare, chiar mai interesantă, este cea privind
începutul istoriei şi anume chemarea scriitorului Morris Jessup de către Biroul
de cercetări navale: dacă nu era nimic de interes în adnotările găsite, de ce
au fost membrii biroului totuşi interesaţi de subiect? Goerman a afirmat că
ofiţerii Biroului au făcut mica investigaţie din proprie iniţiativă din
curiozitate ori pentru că unele dintre adnotări puteau avea vreo legătură cu
adevăratele preocupări ale Forţelor Navale, iar acest birou era obligat să
urmeze orice fir pentru clarificări.
Adepţii teoriei conspiraţiei susţin că interesul oficialilor
militari arată că adnotările lui Allen exprimau adevărul. Oricare ar fi
adevărul, mă bucură că această istorie are şi mici amănunte care nu pot fi
rapid şi definitiv lămurite.
Comentarii
Trimiteți un comentariu