Acum 105 ani,intr-o zi de miercuri 10 aprilie 1912,din portul Southampton pleca un vapor despre care se spunea ca "nici Dumnezeu nu-l poate scufunda!"
Titanicul măsura 269,1 metri lungime, avea o lăţime de 28 de
metri şi o greutate de 46.328 de tone. Nava putea transporta un număr de 3.547
de persoane, pasageri plus echipaj, având o putere maximă de 59.000 CP. Şi la
capitolul opulenţă Titanicul îşi surclasa toate rivalele. Pasagerii de la clasa
întâi se bucurau de facilităţi greu de imaginat pentru epoca respectivă: bazin
de înot, sală de sport, teren de squash, băi turceşti, baie electrică şi o
cafenea pariziană. Şi cum banii arată cel mai bine cât se plătea acest lux, cel
mai scump bilet pentru călătoria inaugurală la clasa întâi a costat 875 de lire
sterline (64.204, la nivelul de azi).
Există o vorbă în popor care spune că o minune durează trei
zile şi care, în cazul de faţă, în mod ironic, se aplică perfect. La trei zile
de la plecare, vasul despre care se vorbise atât de mult şi care primise
eticheta „de nescufundat”, s-a ciocnit de un aisberg la ora 23:40, în data de
14 aprilie 1912, şi s-a scufundat la ora 2:20, în dimineaţa următoare. În urma
acestui fapt şi-au pierdut viaţa 1.517 persoane dintre cele 2.227, câte se
aflau la bordul navei.
Naufragiul vasului Titanic a reprezentat o perioadă
îndelungată un mare mister pentru omenire. Dezvăluiri recente, care arată că
acest naufragiu a fost consecinţa unei conspiraţii bine premeditate, vin să
elucideze acest mister. Prin urmare, care este adevărata poveste din spatele acestui
tragic accident?
Cartea The Secret Terrorists apărută la Truth Triumphant
Ministries şi, ulterior, la Tree of Life Resources afirmă şi arată cum
responsabilitatea pentru acest naufragiu ar reveni în mod direct Ordinului
Romano-Catolic al Iezuiţilor: „Sursa celor mai mari tragedii ale ultimilor 200
de ani poate fi identificată ca fiind Iezuiţii.”
Fondată în 1540, „Societatea lui Iisus” s-a dezvoltat rapid
în sânul Bisericii Catolice. Membrii săi erau confesori ai familiilor care
guvernau Europa. Îl apărau pe Papă şi catolicismul aproape în toate ţările din
lume. În 1773, Papa Clement al XIV-lea a suprimat Ordinul Iezuiţilor. În 1814,
Papa Pius al VII-lea a cedat presiunilor care se făceau asupra sa şi a
reînfiinţat „Societatea”. În prezent, există colegii şi pastori iezuiţi.
Ordinul Iezuiţilor este o organizaţie foarte influentă ce are ca scop
perpetuarea catolicismului şi a puterii Papei. Totuşi, există un secret, o
parte întunecată a acestei organizaţii numită „Societatea lui Isus” Timp de
sute de ani membrii lui au comis crime religioase. Erau bărbaţii cu pelerine
negre care purtau pumnale pe dedesubt.
Conspiraţia de la originea Rezervei federale
În 1910, şapte bărbaţi s-au întâlnit pe insula Jekyll, în
apropierea coastei statului Georgia ,
pentru a planifica fondarea Rezervei Federale SUA. Nelson Aldrich şi Frank
Valderclip au reprezentat imperiul financiar Rockefeller. Henry Davidson,
Charles Norton şi Benjamin Strong l-au reprezentat pe J.P. Morgan. Paul Warberg
a reprezentat dinastia bancară Rothschild din Europa. Membrii familiei
Rothschild erau agenţii bancari ai Iezuiţilor şi deţineau „cheia averii
Bisericii Romano-Catolice”.
Între grupurile Morgan, Rothschild şi Rockefeller exista o
puternică rivalitate. Cu toate acestea s-au asociat într-un consorţiu şi au pus
bazele cartelului bancar naţional numit Sistemul Federal de Rezervă, după cum
afirmă G. Edward Griffin din The Creature From Jekyll Island. O recenzie a
acestei cărţi suna astfel: „Spune povestea modului în care bancherii i-au momit
pe politicieni cu bani nemunciţi şi au ajuns să controleze cea mai mare parte a
lumii.” Familiile Rothschild, Morgan şi Rockefeller sunt controlate de ordinul
iezuit. Aceste familii cu o puternica influenţă la nivel mondial „fac ceea ce
este necesar pentru a distruge libertatea constituţională din America şi
pentru a-l conduce pe Papă spre dominaţia mondială.”
Titanicul – un „cal troian” al timpurilor moderne
Construcţia Titanicului, comandată de o societate pe nume
White Star Lines, a început în anul 1909 într-un şantier naval din Belfast , Irlanda.
Populaţia din Belfast ,
în mare majoritate de religie protestantă, îi detesta pe iezuiţi. Controlul
White Star Lines fusese preluat de J.P Morgan, căruia Iezuiţii i-au ordonat
construiască Titanicul. Chiar de la început, luxosul vas de croazieră, Titanic,
a fost destinat distrugerii.
Nu toate personalităţile puternice şi influente ale vremii
erau de acord cu crearea Sistemului Federal de Rezervă. Benjamin Guggenheim,
Isa Strauss şi John Jacob Astor s-au opus formării S.F.R. Aceştia, fără
îndoială unii cei mai bogaţi oameni din lume, stăteau în calea planului
iezuiţilor. Ei urmau să-şi folosească influenţa şi averea nu numai pentru a se
opune planului iezuiţilor de a crea Rezerva Naţională, ci şi pentru a se opune
Primului Război Mondial.
Cursa care s-a soldat cu naufragiul Titanicului era
călătoria de inaugurare a celui mai mare vapor construit vreodată. Campania de promovare a
vaporului imposibil de scufundat îi asigura pe pasageri de o siguranţă plină de
confort. Adevăratul motiv pentru distrugerea navei a fost un joc prin care
super-bogaţii Guggenheim-Strauss-Astor puteau fi eliminaţi. „Ei trebuiau
distruşi într-un mod atât de absurd încât nimeni să nu suspecteze că au fost
omorâţi şi că iezuiţii au făcut aceasta.” Pentru aceasta s-a urmărit să fie pe
vas mulţi irlandezi, francezi şi italieni catolici. Şi protestanţii din Belfast au fost
încurajaţi să emigreze în Statele Unite pe Titanic. Toţi aceştia erau oameni de
care, în marea lor majoritate, lumea se putea „dispensa”.
Un naufragiu programat
Deşi la momentul respectiv nu se cunoşteau aceste detalii,
ulterior a ieşit la iveală că Edward Smith, căpitanul Titanicului era iezuit şi
lucra pentru J.P. Morgan.
Dar nu este singurul membru al acestei societăţi
criminale secrete implicat în această afacere. În documentarul National
Geographic numit Secretele Titanicului, din 1986, se afirmă: „Când vasul a
plecat din sudul Angliei, la bord se afla Francis Browne. El era cel mai
influent iezuit din toată Irlanda şi maestrul iezuit al lui Edward Smith.”
Eric J. Phelps afirmă în cartea Vatican Assassins: „Iată
escrocheria iezuită la cele mai ridicate cote. Pastorul de provincie Francis
Browne se îmbarcă pe Titanic, fotografiază victimele, cu siguranţă îi dă
raportul Căpitanului privind jurământul său ca iezuit şi a doua zi dimineaţa
îşi ia la revedere de la acesta…” Pentru căpitanul Smith acest „general iezuit”
era ca însuşi Dumnezeu. Browne l-a instruit ce să facă în apele de nord ale
Atlanticului. „Lui Edward Smith i-au fost date ordine să scufunde Titanicul şi
exact asta a făcut.” Conform filosofiei iezuite secrete, „cei nevinovaţi pot fi
sacrificaţi pentru o cauză benefică majoră; scopul scuză mijloacele.”
Căpitanul Smith navigase mai mult de 26 de ani în apele de
nord ale Atlanticului, fiind unul dintre cei mai buni experţi pe ruta pe care
naviga Titanicul, în ape reci. Căpitanul a ştiut de la început că vasul său a
fost construit pentrua elimina duşmanii
iezuiţilor. Titanicul a fost construit spre a fi un „vapor al morţii”, care să
eşueze de la prima sa călătorie. Căpitanul Smith ştia cu exactitate unde erau
icebergurile. Totuşi, el a intrat cu Titanicul cu viteză maximă, de 22 de
noduri, într-o noapte fără lună, într-un câmp imens de gheaţă de 80 de mile
marine pătrate, ascultând ordinele secrete ce le primise! Acţiunile Căpitanului
Smith din ultimele sale ore nu au fost cele ale unui conducător puternic şi
integru. Părea că se luptă cu propria sa conştiinţă: să fie un căpitan curajos
sau să asculte de maestrul său şi să scufunde nava?
Bărcile de salvare au fost insuficiente. Din măreţul
Titanic, după naufragiu nu au mai rămas decât 13 dintre aceste bărci,
majoritatea pline cu femei şi copii. Au fost aruncate în aer rachete albe de
semnalizare. Torţele de semnalizare de alarmă ar fi trebuit să fie roşii.(în lumea marină, focurile de alarmă roşie sunt
cele care arată nevoia de ajutor)
Vasele care treceau pe lângă acesta au crezut că cei de pe Titanic dau o
petrecere.
Aceste exemple nu arată aroganţa unui echipaj care credea că
Titanicul este imposibil de scufundat. Toate acestea au fost planificate. Edward Smith, fiind în Ordinul iezuit, a devenit un om fără
voinţă sau inteligenţă. El trebuia să comită orice crimă pe care i-o cerea
Ordinul. Lui Edward Smith i s-a cerut martiriul. Aflat la bordul Titanicului,
Edward îşi cunoştea datoria, fiind sub jurământ. Căci Titanicul a fost
construit doar pentru duşmani. Şi a fost construit ca să se scufunde.
Deşi era căpitan de atâţia ani, şi ştia foarte bine cum să
conducă o navă, Edward Smith mergea cu Titanicul la viteză maximă, cu o viteză
de 22 de noduri, într-o noapte întunecată, fără lună, printr-o zonă cunoscută
ca fiind plină de blocuri de gheaţă. Asta şi urmărea: ca vasul să se izbească
de vreun bloc de gheaţă. Să mai aducem aminte că Edward Smith a primit în
noaptea tragediei Titanicului nu mai puţin de 8 telegrame în care i se cerea să
fie atent, dar el le-a ignorat pe toate? De ce? Ştia foarte bine că vasul sigur
se va izbi de un bloc de gheaţă.nimic nu-l mai putea opri pe omul ce jurase
credinţă iezuiţilor, scopul său suprem fiind scufundarea navei.Zbuciumul din
mintea căpitanului
Istoria a zugrăvit o imagine foarte tragică a căpitanului
Smith în ultimele ore ale tragediei Titanicului. Atunci când era timpul ca să
se coboare bărcile de salvare, lui Smith nu i-a păsat deloc, şi a trebuit ca
unul din ajutoarele sale să se apropie de el, pentru a da ordinul mult
aşteptat. Personalitatea sa legendară şi tăria de caracter a lui Smith se pare
că l-au părăsit în acele clipe. Poate că în mintea lui Smith se dădea o
luptă.dacă să-şi îndeplinească misiunea de căpitan al mării sau dacă să-şi
asculte maestrul său iezuit şi să scufunde nava.
Victime intenţionate şi victime colaterale într-o „crimă
perfectă”
Cei trei magnaţi are se opuneau creării Sistemul Federal de
Rezervă, au fost omorâţi împreună cu cei din clasele mijlocie şi de jos. Soţia
lui John Jacob Astor a fost salvată. La fel și Molly Brown. Naufragiul
Titanicului a fost unul dintre marile dezastre ale secolului 20. Conform The
Secret Terrorists de Bill Hughes. În spatele acestei tragedii a stat Ordinul
Iezuit aparţinând Bisericii Romano-Catolice: „Vaporul imposibil de scufundat,
palatul plutitor a fost construit să fie mormânt pentru cei bogaţi, care se
opuneau creării Sistemului Federal de Rezervă. Pe 14 aprilie (dată din istorie
la care a fost asasinat şi Abraham Lincoln) 1912, Titanicul s-a izbit de un
iceberg şi toţi cei care se opuneau înfiinţării Rezervei Federale au fost
eliminaţi. În decembrie 1913, Sistemul Federal de Rezervă a fost inaugurat în
Statele Unite. Opt luni mai târziu, iezuiţii aveau destule fonduri prin
intermediul Rezervei Federale pentru a declanşa Primul Război Mondial.”
După cum se poate observa S.F.R. a fost creat curând după
dezastrul Titanicului.
Dintotdeauna clasa bogată a avut de câştigat de pe urma războaielor
în care cei săraci au luptat şi au murit. Paginile cărţii The Secret Terrorists
nu specifică numele Templierilor, Francmasonilor sau Iluminaţilor, dar aceştia
sunt implicaţi în aceste conspiraţii monstruoase şi au control asupra băncilor,
sistemului monetar, companiilor petroliere, corporaţiilor, guvernelor,
politicienilor, armatei, poliţiei, legii şi sistemului judiciar, bisericilor,
şcolilor, mass-mediei etc., etc…
Cei bogaţi şi puternici au condus întotdeauna lumea. Elita
este cea care difuzează ştirile, cea care creează marile evenimente
internaţionale. William Randolph Hearst a inventat ştiri şi şi-a tipărit
propaganda în propriul său ziar. Se presupune că magnaţii sunt cei care au
provocat căderea Bursei din 1929 şi au cauzat suferinţele care au survenit în
urma Marii Depresiuni. Cei super-bogaţi au avut parte de o zi super-profitabilă
din punct de vedere financiar în timpul Crizei. Cei care au pierdut tot au fost
cei care doreau să investească, cei mai puţin bogaţi.
Astfel, Titanicul a lovit aisbergul la tribord, provocând o
tăietură în carenă pe o lungime de 90 m, din cei 300 ai navei. După 2 ore şi 40
minute, pe 15 aprilie 1912, nava s-a scufundat rupându-se în două părţi. De
altfel, filmul regizorului James Cameron, din 1997, respectă scenariul după care
s-a produs scufundarea. În cele 20 de bărci de salvare au intrat doar 700 de
oameni, deşi capacitatea acestora era de 65 de persoane pentru fiecare barcă.
În plus, încrederea oarbă că nimic nu i se poate întâmpla Titanicului a făcut
ca un număr semnificativ de bărci să fie eliminate pentru a crea mai mult
spaţiu de promenadă, aşa că numărul maxim de persoane care ar fi putut fi
salvate era de doar 1.178, chiar dacă vasul putea transporta de trei ori mai
mult. Acesta este unul dintre motivele pentru care 1.517 de oameni au murit în
apa îngheţată a Atlanticului.
Prima pagină a ziarului Dimineaţa, care anunţa catastrofa
maritimă produsă în Atlanticul de Nord
(Prima pagină din ziarul american The New York Herald care
anunţa naufragiul, precum şi câteva din marile personalităţi care au pierit
înecate)
Nu e deloc incredibil faptul că adevărul despre această
faimoasă călătorie a Titanicului nu a fost cunoscut atât de multă vreme, căci
este vorba despre una din cele mai perfecte crime care au fost comise vreodată.
Si...cu ce pret!!!!!!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu