Treceți la conținutul principal

Adevarul despre Halloween

Probabil că, personal, nu credeţi în fiinţe supranaturale. Poate consideraţi că respectarea Halloweenului sau a altor sărbători asemănătoare nu e decât o distracţie inofensivă şi un mijloc de a vă învăţa copiii să-şi dezvolte imaginaţia. Mulţi oameni însă consideră aceste sărbători periculoase din mai multe motive:
„Halloweenul este, în esenţă, încercarea de a intra în legătură cu forţe spirituale, multe dintre ele fiind ameninţătoare sau înspăimântătoare“, explică Encyclopedia of  American Folklor.
Numeroase sărbători asemenea Halloweenului îşi au originile în păgânism şi în cultul strămoşilor. Chiar şi în prezent, oameni din toată lumea se folosesc de astfel de ocazii pentru a intra în contact cu aşa-zise spirite ale morţilor.

Deşi Halloweenul este considerat o sărbătoare americană, în fiecare an, oameni din tot mai multe ţări adoptă această sărbătoare.De cativa ani incoace,şi în România sarbatoarea Halloween este celebrata "cu tot tacamul care i se cuvine",mai ales ca din punct de vedere comercial,aceasta sarbatoare este un prilej de profit.
Totuşi, mulţi dintre cei ce încep să sărbătorească Halloweenul nu ştiu că simbolurile, decoraţiunile şi obiceiurile de Halloween sunt de origine păgână şi că multe dintre ele au legătură cu fiinţe supranaturale şi cu forţe oculte pe care niciodata nu ar trebui sa le invoci!

Mii de adepţi ai religiei wicca, ce practică vrăjitoria şi respectă ritualuri celtice antice, încă denumesc Halloweenul după sărbătoarea antică Samhain şi consideră noaptea în care se ţine Halloweenul cea mai sfântă noapte din an. „[Creştinii] nu-şi dau seama, dar şi ei ţin sărbătoarea noastră. . . .  Nouă ne place“, declara, potrivit ziarului USA Today, o aşa-zisă vrăjitoare.


                                                     





                                                                   Originea Halloweenului


Noaptea de Halloween, o noapte magică, despre care celţii credeau, undeva în jurul anului 800 î.Hr., că nu făcea parte din an. O noapte magică, la graniţa dintre vară şi iarnă, dintre Anul Nou şi Anul Vechi, şi, în egală măsură, dintre cele două lumi: a viilor şi a morţilor.

La acel moment, pentru ei existau numai două anotimpuri: vara şi iarna, iar Anul Nou începea la 1 noiembrie. În ajun avea loc festivalul sfârşitului verii, Samhain, după numele celei mai temute zeităţi a religiei druidice practicate de celţi. Zeul Samhain era cunoscut şi ca “stăpân al întunericului”. Druizii credeau că la 31 octombrie graniţa dintre lumea morţilor şi cea a viilor este extrem de subţire, pragul dintre cele două lumi fiind “păzit” de creaturi fioroase. Se spune că spiritele încercau să “prindă” un om, dar adesea se mulţumeau şi cu un animal, în special o pisică neagră, şi astăzi un simbol al Halloweenului.


                                             Istoria dovleacului de Halloween

Imigranţii irlandezi,ajunşi în America în jurul anului 1840, au adus cu ei şi legenda felinarului-dovleac. Povestea spune că un anume Jack, cunoscut drept beţiv şi pus pe şotii, a avut într-o zi proasta inspiraţie de a-i face o farsă Satanei. Jack l-a convins pe diavol să se urce într-un copac, apoi a scrijelit pe trunchi o cruce, simbol ce-l împiedica pe drac să coboare. Satana a fost lăsat să se dea jos numai după ce i-a promis omului că îl va lăsa în pace toată viaţa. După ce a murit, Jack nu a fost primit în Rai din pricina numeroaselor sale păcate, văzându-se obligat să meargă în iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind încă supărat. Însă, pentru a nu-l lăsa veşnic prin beznă, dracul i-a dat lui Jack un tăciune aprins care să-i lumineze calea, iar omul l-a aşezat într-un nap scobit. Ajunşi în America, irlandezii au descoperit că dovleacul este un suport mai încăpător, folosindu-l în locul napului. Dovleacul rânjit este numit “Jack-o-lantern”, felinarul lui Jack.

Astăzi, Halloweenul este perceput ca o sărbătoare în special a copiilor, transformată în spectacol, dar şi într-un business rentabil.

Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhain, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume și măști. Ei îndepărtau spiritele rele, deghizându-se ei înșiși în spirit rău, pentru a le evita. În Scoția, rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb cu fețele mascate sau înnegrite. Samhaia era o vreme când se făceau provizii de iarnă și se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau și ele un rol în festivități. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau și ele aruncate în foc. Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele, ca ritual de purificare.

Următoarea influență a apărut odată cu răspândirea noii religii crestine în Europa. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, pe care o celebrează toți sfinții. Aceasta era Sărbătoarea Tuturor Sfinților sau Hallowmas sau All Hallows.



Inițial, “Sărbătoarea Morților” a fost sărbătorită în țările celtice, lăsându-se diferite alimente pe altare și pe praguri pentru “morții rătăcitori”. Astăzi, o mulțime de practicanți încă îndeplinesc această tradiție. Lumânări se aprindeau și se lăsau la fereastră, pentru a ghida spiritele strămoşilor și a celor dragi. Scaune suplimentare se puneau la masă, pentru oaspeţii nevăzuţi. Merele erau îngropate de-a lungul drumurilor, pentru spiritele pierdute. Oameni îmbrăcaţi în alb (ca şi fantomele) şi purtând diferite costume şi măşti, încercau să păcălească spiritele naturii”.


Aşadar, cum acest festival păgân, cunoscut sub numele de Samhain, a devenit sărbătoarea de astăzi, sub numele de “Halloween”, pe care o celebrăm în zilele noastre? Ei bine, în secolul al șaptelea, un papă catolic cunoscut sub numele de Grigorie I, a decis că cea mai bună abordare pentru răspândirea catolicismului era aceea de a “creștina” practicile păgâne existente. În anul 601, papa Grigore a emis un edict celebru, prin care misionarii creştini erau sfătuiţi să folosească credinţele şi obiceiurile popoarelor păgâne, decât să le desfiinţeze. De exemplu, dacă nişte oameni se închinau unui copac, decât să fie tăiat, mai degrabă el era consacrat lui Hristos, permiţându-se în continuarea adorarea.


Cei mai mulți oameni nu-și dau seama de acest lucru, dar unele dintre aceste tradiții străvechi implică chiar sacrificii umane. De exemplu, druizii se închinau zeului soare, numit Bel sau Chrom. La 31 octombrie, ei credeau că aceasta a murit și a intrat în împărăția morților, Anwynn. Scopul sărbătorii Samhain era acela de a asigura întoarcerea sa. Chiar și vrăjitoarele recunosc că este necesar un sacrificiu uman. Era necesar sânge uman şi de animale pentru a-l învia pe Bel de Samhain. Sânge uman putea deschide porțile Anwynn și lăsa spiritele libere pentru o noapte.

Mulţi oameni o să spună: “dar Halloween nu înseamnă nimic pentru mine, doar distracţie“, dar ei nu-şi dau seama că participă inconştient la vibraţii extrem de malefice, care implică chiar şi sacrificii umane. Mai vreţi argumente? La pagina 96 a Bibliei sale satanice, Anton LaVey scria următoarele: “După propria zi de naştere, cele două mari sărbători satanice sunt Walpurgisnacht (1 mai) și Halloween-ul.”



                                       Impact negativ

Chiar dacă nu a fost vorba de fantome sau spirite rele, Halloween-ul a adus cu el, de-a lungul anilor, o mulţime de întâmplări groaznice. Iată câteva exemple de poveşti de Halloween reale.

                             Bărbatul care şi-a omorât copilul de Halloween

În 1874, micuţul Timothy, de numai opt anişori, a mâncat o bomboană primită de Halloween, iar la scurt timp a făcut convulsii şi a murit. S-a constat că bomboana fusese otrăvită cu cianură. Poliţiştii au percheziţionat toate casele din cartier pentru a vedea cine a oferit copiilor marca respectivă de bomboane, însă cercetările au fost în zadar. La câteva zile după înmormântare, poliţiştii au fost anunţaţi că tatăl a încercat să încaseze asigurarea de viaţă a copilului fără ştirea mamei. Imediat, bărbatul a devenit principalul suspect şi până la urmă s-a dovedit că el a fost cel care a otrăvit bomboana şi şi-a ucis propriul fiu pentru a primi banii de la asigurator.


                               Împuşcat de un colindător în noaptea de Halloween

În 1957, un veteran de război pe nume Peter, a deshis uşa unui colindător, aşa cum este obiceiul la americani în noaptea de Halloween, şi a fost împuşcat mortal. După îndelungi cercetări, poliţiştii au aflat că vinovata era o fostă angajată a lui Peter care făcuse o pasiune pentru soţia lui. Femeia a convins o prietenă, că Peter era un monstru violent, iar aceasta a fost de acord să îl ucidă cu sânge rece.




                                     
                                Copiii pot celebra aceasta sarbatoare?

Inainte de a raspunde la aceasta intrebare,as vrea sa spun ca in sate uitate de lume, în care oamenii abia au cu ce se îmbrăca, copiilor li s-a cerut de către dascălii lor să se prezinte la şcoală în seara de 31 octombrie spre 1 noiembrie cu echipamentul adecvat sărbătorii Halloween, adică cu costume de spiriduşi, fantome sau chiar diavoli.
Unii părinţi s-au scandalizat şi au refuzat să dea curs „invitaţiei”, dar alţii, poate mai familiarizaţi cu duhurile ce bântuie prin televizor, s-au supus cu docilitate. Doar aşa e la modă acum,iar daca o mai cere şi şcoala....
Ma intreb,oare câţi dintre guvernanţii, profesorii sau părinţii care au urmat directiva venită probabil foarte de sus, ştiu sau conştientizează ce este Halloween-ul?
Unii susţin că este vorba doar de o mare afacere, căci în seara de Halloween în S.U.A. se cheltuiesc anual în jur de 7 miliarde de dolari, fiind cea mai bine „vândută” sărbătoare după Crăciun. Nu negăm importanţa factorului de câştig material, pentru că, dacă stăm să ne gândim puţin, în tot ceea ce înseamnă industrie a pornografiei, prostituţiei şi drogurilor câştigurile sunt imense.
Halloween-ul este noaptea în care aparent totul este îngăduit: invocarea morţilor şi a duhurilor rele, vrăjitoria, necromanţia, divinaţia – vechea şi mai noua practică a prezicerii viitorului plecând de la anumite semne –, magia, sacrificiul ritualic şi multe alte practici, denumite într-un cuvânt păgâne, pe care creştinii nu şi-au îngăduit să le imite nici măcar în joacă, fiind extrem de conştienţi de simbolismul lor – în fond, de potenţialul demonic al acestora –, practici de invocare în diferite „locuri” şi „prilejuri” a unor prezenţe demonice şi de intrare în comuniune cu ele.

 Chiar şi aparent inocentul joc de-a „ne daţi ori nu ne daţi”, atât de familiar în cultura americană, în care copii întreabă gazda „Farsă sau dulciuri?”, îşi are originea în ritualul celţilor care credeau că sufletele morţilor astfel eliberate de Samhain sufereau de o mare foame şi umblau cerşind pe la casele lor. Iar gazdele care ar fi refuzat să potolească foamea celor ce-i imitau pe morţi cerşind mâncare ar fi trezit furia zeului morţii, care i-ar fi supus unor farse sau blesteme. În acest fel, părinţii, dar mai ales copiii zilelor noastre sunt angrenaţi într-un scenariu simbolic tulburător, întrucât în credinţa celţilor cei ce se costumau deveneau slujitori ai zeului morţii, aşa încât o insultă adusă lor reprezenta o insultă adusă zeului.
 De altfel, o trăsătură fundamentală a epocii noastre este tocmai încercarea de a seduce şi a pune stăpânire pe sufletele copiilor, de a le jupui inocenţa şi de a le batjocori, în cele din urmă, trupurile. Pentru a-i transforma pe copii în agenţi ai consumului, s-au dezvoltat cele mai sofisticate strategii de marketing şi publicitate:
– pentru a le întina mintea, în şcoli sunt introduse cursuri obligatorii de educaţie sexuală care invită la desfrâu şi legitimează homosexualitatea;
– pentru a le poseda sufletele, copiii sunt transformaţi, iată!, în principalii actori ai unei scenete macabre, repetată la nesfârşit şi sub diferite forme de o întreagă industrie a publicităţii şi filmului.

    În concluzie,Halloween este o sărbătoare demonică,ce nu ar trebui sărbătorită în casele niciunui creştin.


  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Reincarnarea,"un adevar tinut sub cheie" chiar de biserica

Revin cu un articol pe care in urma cu un an,l-am sters de pe acest blog,astazi reeditandu-l intr-o "nuanta mai captivanta" ce sper sa va atraga. Cine suntem? De unde venim? Sunt intrebari clasice dar profunde ce se afla in mintea si pe buzele miliardelor de oameni ai acestei planete. Unii sunt de parere ca insasi existenta noastra se datoreaza hazardului si evolutiei. Altii,cred ca Dumnezeu ne-a creat,insa datorita pacatului Adamic,astazi experimentam suferinta ca si consecinta a pacatului pe care primii nostri parinti umani,Adam si Eva,l-au comis. Insa,un numar impresionant de oameni,cred cu convingere ca existenta noastra este rezultatul deciziei noastre:"cand am venit pe acest Pamant,am ales",cu alte cuvinte,am ales sa ne reincarnam intr-un corp carnal,pentru a experimenta,a invata,a evolua traind intr-un mod mai intelept si luand decizii mai intelepte decat in viata anterioara pe care am trait-o. Bine,vor spune unii,"dar eu nu-mi amintesc sa fi lua

Intrebari legitime despre reincarnare

Nu voi relua in amanunt ideea reincarnarii,pentru ca despre acest fapt am mai scris detaliat in articolul "Reincarnarea -un adevar tinut sub cheie chiar de biserica". Astazi mi-am propus sa abordez ideea reincarnarii din perspectiva numeroaselor intrebari pe care multi dintre voi le aveti. 1)Cum se produce reincarnarea? Reincarnarea nu are loc imediat dupa ce murim si nu vom avea acelasi corp sau aceeasi identitate pe care am mai avut-o. Perioada intre moarte si reincarnare poate fi ,in functie de caz,scurta sau nu (in medie: cam 100-200 de ani). Spiritele inferioare revin mai repede decat cele mai "evoluate".. Important de retinut este ca nimeni nu poate "sari" peste acest lucru, reincarnarea este inevitabila (in cazul in care mai avem de invatat ceva sau in cazul in care mai avem de "platit" ceva).  Ne reintoarcem singuri? NU!Intotdeauna reintoarcerea se va face in grup,astfel incat "calatoria temporara" in planul fizic sa-s

HAARP- acum si in Romania!

  Astazi,mi-am propus sa scriu  despre  HAARP, desi as fi vrut sa scriu despre proiectul Blue Beam sau experimentul Philadelphia.De ce am ales sa vorbesc despre HAARP?Aflandu-ma in mijlocul de transport in comun,fara sa vreau am auzit o discutie interesanta intre doua doamne,trecute de 50 de ani. - Eu cred ca astia fac experimente cu natura,ceva se intampla. -Sa stii...cred ca si inundatiile astea sunt rezultatul experimentelor,am trait atatia ani si n-am vazut niciodata asa ceva.     Recunosc ca discutia lor incepuse sa-mi placa,cu atat mai mult ca,imi petrec foarte timp timp,citind si documentandu-ma despre tehnologia militara HAARP,pacat ca a trebuit sa cobor:) Oamenii,indiferent de mediul social,nivelul de educatie si instruire,zona unde se afla,inteleg foarte bine ca ceva se intampla cu mediul din jurul lor,insa foarte putini sunt dispusi sa se informeze,poate si pentru faptul ca la un moment dat,te izbesti de ceea ce numim:"Teoria Conspiratiei".  In urma cu cativ